Averea ascunsă din România…

Nu mă refer la bogăția spirituală (??) sau la bogățiile de subsol, nici la vreo comoară ascunsă de daci sau de alte neamuri care au străbătut  meleagurile mioritice.

Conform statisticilor, România este o țară în curs de dezvoltare, iar în Uniunea Europeană suntem codașe când vine vorba de produsul intern brut, veniturile pe cap de locuitor etc. Venitul mediu net este extrem de scăzut, cu excepția câtorva orașe mari și niște profesii noi și lucrative.

Dar mulți însă nu vorbesc de o avere ascunsă. Imobilele. Și nu mă refer la vilele din Pipera și Bună Ziua (oricum nu știu dacă aș vrea să trăiesc în așa zise cartiere ”fițoase” unde nu există utilități, școli, grădinițe, ci niște vile hidoase în toate culorile) ci la casele și pământurile de la țară, și la blocurile din cartierele comuniste.

Da-da, blocurile alea gri și hidoase care acum sunt renovate în n-șpe mii de culori.

Să încep cu un cetățean american, proaspăt ieșit de la facultate. În ochii noștri ei sunt simbolul bogăției, capitalismului cu Dallasul lor, mașini mari și case și mai mari, cu iarbă verde și grătare. Mulți uită însă că studentul american iese de la facultă’ cu o datorie de 150/200 de mii de dolari. Și credeți-mă fraților, ori unde te-ai afla și oricât ai câștiga, banii ăștia sunt bani greu de adunat. Anii trec, studentul nostru (mai ales cu criza) își găsește un job care-l plătește cu vreo 3OOO de dolari pe lună și decide că vrea și el o casă. Se duce la bancă, ia un împrumut de 300.000 de dolari și își ipotechează casa. Degeaba se duce la ta-so, că și ăla săracu plătește până în adânci bătrâneți împrumutul pe casă. Americanii sunt îndatorați pe veci și dacă e să tragi linia cu activul și pasivul lor, vei vedea că sunt în minus majoritatea vieții lor adulte.

În Europa social-capitalistă (mai ales în țările de Nord, Germania, Franța) slavă domnului că educația e gratis sau destul de ieftină. Dar e greu să-ți găseși un loc de muncă bine plătit din care să-ți cumperi măcar un apartament în viitor. La ce prețuri au la apartamente, trebuie să lucreze două persoane, 3O de ani de zile să-și plătească împrumuturile. N-ai plătit rata? Nicio problemă, vine banca și îți ia frumușel căsuța. De aceea mulți din aceste țări trăiesc în chirie până în adânci bătrâneți. Iarăși, degeaba te duci la mama, că cel mai probabil și mama încă își plătește împrumuturile sau stă în chirie. Dacă tragi linia, europeanu’ nu este la fel de îndatorat ca americanu’, dar puterea  lui de cumpărare este mai mică ca peste Ocean și cel mai probabil niciodată nu o sa aibă casa lui proprie.

Mulți mă întreabă când mă duc acasă, cât câștig? Și când spun suma toată lumea se uită la mine, că vai cât de mult. Dar ui’, că că am 26 de ani, n-am nici casă, nici mașină și când îs în Danemarca dau 500 de euro/lună pe o cameră iar în State dau 750 de dolari/lună pe o cameră. Nu apartament frate, că n-am de unde să scot 1200 de euro pe lună pe un apartament și un depozit de 3500-4000 de euro, dacă mai vreau să și pun bani deoparte.

Și acum ne uităm și în ograda noastră. Cei mai mulți dintre părinții noștri au primit un apartament de la nea Ceașcă și gașca roșie. Că ne place perioada aia, sau nu, ei au primit un imobil (mulți au și pierdut imobilele lor, dar majoritatea au primit). Că este apartamentul din Mărăști, sau Mănăștur, nu contează. Părinții noștri nu plătesc 30 de ani rata la bancă ca să aibă propria lor casă. Că are numai 60-70 m2 și e gri, este un imobil care valorează între 40.000-90.000 de euro, în funcție de unde te afli în țară. Peste asta, mulți dintre noi au o casă la bunici, câteva hectare de pământ. Un lux la care un olandez sau belgian ar visa luni întregi. Cu chin cu vai, fiecare dintre noi a cărat un sac de picoci (cartofi) de la bunici, a mâncat porodici (roșii) și a gustat un măr de la țară. Și dacă doamne feri totul pică, ai unde să te duci înapoi, pe feldera ta de pământ unde să crești un porc și o găină. Poți să te duci înapoi la părinți care au apartamentul lor și nimeni nu-i poate scoate afară (probabil cei de la Gold Corporation, El Căpitan și Plagiatoru’). În Occident asta nu mai e posibil. Dacă e să tragem linia, avem mai mult pe partea de activ.

Mai uităm nunțile noastre grandioase. Să-i spui unui danez că ai făcut 10.000 de euro profit la nuntă și deja vine în România să se însoare. Plus părinții, că așa sunt ei, mai sacrifică niște bănuți pentru odraslele lor. Mai uităm și de persoanele care au moștenit (și erau mulți) pământuri lângă orașe și le-au vândut în timpul boomului imobiliar.

Mulți dintre prietenii mei se vaită, iar alții sunt fericiți cu starea lor actuală. Da, primești alea 300-400 de euro pe lună, care nu-s mulți deloc. Dar dacă și nevasta mai ia 300 de euro pe lună, ai deja 700-800. O bere te costa 1/1.5 euro (nu 7-12 euro). Dacă mai ai și minte în cap, mai faci niște ciubucuri ne-impozitabile. Te mai ajută părinții cu niște bucate, mai faci o nuntă și scoți bani; probabil stai la părinți până la 25 de ani și nu plătești chirie; mai moștenești o bucată de pământ unde pui o ceapă, mai moștenești un apartament comunist care și în condițiile crizei actuale are o valoare destul de mare.

Știu că viața nu e ușoară acasă, dar nici în străinătate nu stă cârnatu’ pe gard. Nu știu când o să am banii necesari să am casa mea aici (unde o fi acel ”aici”), iar încă tre’ să treacă niște ani până când să-mi permit luxul de a avea o mașină (în multe state taxele sunt imense) și să mă duc în oraș și să petrece ca lumea, când berea mă costă 7-10 euro.

 

One response to “Averea ascunsă din România…

  1. In perioada asta proasta dpdv financiar, gandurile tale sunt ca lumina din capatul tunelului, frate!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s